Articol scris de către prof. Cristi Amăriuței – profesor de istorie
În școala român
ească, ca în orice școală din Europa dar și din restul lumii, istoria ocupă, pe lângă celelalte materii din alte arii curriculare, un loc deosebit pentru elevi dar și pentru absolvenți, viitorii cetățeni ai societății. De ce ocupă un loc deosebit ? Iar răspunsul este extrem de simplu: cunoașterea istoriei și a valorilor naționale dar și internaționale este egală cu identitatea. Un popor fără cultură este un popor fad, lipsit de substanță, o „formă fără fond”, așa cum se exprima Titu Maiorescu în Junimea.
Cunoașterea unor evenimente importante din istoria națională ne ajută să înțelegem în primul rând trecutul nostru, să înțelegem idealurile care i-au purtat în lupte timp de veacuri pe strămoșii noștri, dar în același timp ne unește pe noi ca popor. Elevul de astăzi este patriotul de mâine; și nu putem face acest lucru fără a ști cât de puțin din istoria nației. Ca profesor încerc să le insuflu elevilor mei o plăcere pentru studiul istoriei, pentru înțelegerea faptelor, dar și pentru descoperirea acelei substanțe a istoriei românești. Deși îmi dau seama că uneori este dificil ca un elev să înțeleagă toate aceste lucruri (datorate în primul rând programei încărcate din învățământ, dar și a anilor în care se petrec unele evenimente importante), încerc pe cât posibil să elucidez acest mister. Nu zic că este ușor, dar cer copiilor măcar să rețină datele cele mai importante din istoria națională, dar și din cea universală. Mai sunt elevi care îmi reproșează că istoria nu are niciun folos și niciun rol deoarece evenimentele s-au petrecut deja, eu încerc să le explic care este rolul esențial al acestei discipline; un rezumat făcut pentru ei ar fi următorul: istoria tinde să o repete cel care nu o știe. Învăță din greșelile trecutului pentru a nu le mai repeta în viitor. Fără o minimă cunoștință a istoriei și a culturii naționale vom ajunge să fim universali, să existe o mondializare a culturii și este păcat să pierdem aceste valori pe care unii le-au apărat cu prețul vieții.
Însă, întorcându-mă la subiectul început anterior, eu cer elevilor să știe și să prețuiască mai multe sărbători importante cu caracter național, însă să nu le dea la o parte pe cele cu caracter universal.
Dintre acestea, pe primul loc situez ziua de 1 decembrie. De ce ? Ce reprezintă pentru noi această zi ? Foarte simplu: această dată în istoria poporului nostru este o fericire un ideal împlinit cu prețul sângelui de către eroii neamului românesc care s-au jertfit pentru ca nouă să ne fie mai bine. Au fost fii de țărani, oameni ai patriei, oameni de diferite categorii care au dat mâna unii cu alții, au uitat diferențele dintre ei și au luptat cu toții pentru același ideal: identitatea națională, neatârnarea de alt imperiu și locuirea unită a tuturor fraților noștri din alte provincii asupriți și despărțiți pentru multe veacuri.
1 decembrie, Ziua naţională a României, este o zi deosebită pentru toţi românii, mai ales pentru că ea are o semnificaţie istorică deosebită. Unirea realizată în 1918 este una din cele mai mari realizări istorice ale poporului nostru. Insuflarea dragostei pentru strămoşii noştri, pentru trecutul istoric al poporului nostru, pentru realizările istorice şi culturale, precum şi pentru personalităţile pe care le-a dat acest popor de la începuturile sale şi până azi, sunt doar câteva din subiectele pe care le abordăm cu ocazia acestui eveniment.
Încă de la grădiniţă copiii trebuie să afle despre istoria şi strămoşii noştri tot la fel cum este obligatoriu ca să-şi cunoască familia: părinţii, fraţii, bunicii, rudele mai apropiate sau mai îndepărtate.
Ziua Naţională este un bun prilej de a aborda astfel de subiecte pe teme de istorie, ocazie cu care insuflăm copiilor sentimente de dragoste şi respect pentru: limba română, ţara noastră, poporul român, strămoşii noştri, pentru obiceiurile şi tradiţiile strămoşeşti, pentru istoria şi eroii noştri, mândria că sunt descendenţii unor oameni curajoşi şi iubitori de neam şi ţară.
La fel de importantă ca și Ziua Națională, este și evenimentul petrecut la data de 24 ianuarie 1859, o dată care va rămâne pentru mult timp în conștiința noastră și a contemporanilor noștri; vorbim aici despre Unirea Moldovei cu Țara Românească, înfăptuită sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, o mare personalitatea a epocii și a perioadei pașoptiste. Alexandru Ioan Cuza, născut în 1820 la Bârlad, participant la mișcarea revoluționară din Moldova din 1848 a fost „omul potrivit la locul potrivit”. El a fost ales de către Adunările Ad-hoc tocmai pentru calitățile acestuia. Chiar prietenul și omul de bază al acestuia, vizionarul liberal Mihail Kogălniceanu afirma despre Cuza că este om nou la legi noi. Tinerii din ziua de astăzi trebuie să cunoască această frumoasă pagină din istoria neamului și să aprecieze eforturile seculare depuse de strămoșii noștri.
Același vizionar liberal, Mihail Kogălniceanu, afirma despre Cuza, după moartea acestuia, următoarele lucruri: Veșnica lui amintire nu se va stinge din inimile noastre și ale fiilor noștri și cât va avea țara aceasta o istorie (!!!!)…cea mai frumoasă pagină va fi aceea a lui Alexandru Ioan I.
De asemenea, tinerii elevi nu ar trebui să uite nici de ziua de 27 ianuarie, Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului. Deși este o pagină neagră din istoria lumii ea trebuie amintită și reamintită elevilor pentru a vedea și pentru a înțelege ororile războiului dar și erorile umane care au dus inevitabil la o exterminare a unui timp de rasă, exterminarea evreilor în lagărele naziste dă către conducătorul Germaniei naziste, Adolf Hitler. Ei trebuie să cunoască însemnătatea acestui eveniment pentru a nu repeta aceeașiu greșeală și în viitor și să înțeleagă că nu contează culoarea pielii, nu cotează rasa, nu contează limba vorbită, portul purtat, toți fiind ființe pe acest pământ care ar trebui să trăiască în pace și armonie.
În final, cu toții ar trebui să învățăm câte ceva din istorie, atât lucruri bune cât și lucruri mai puțin bune, să gândim rațional și să cântărim faptele dar să alegem să facem doar ceea ce este bine pentru viitorul nostrui dar și pentru viitorul patriei noastre.
Istoria are rolul de a cultiva minți, de a forma tânărul elev, viitorul cetățean al societății și de a-l învăța cum să se comporte în societate.
NU ÎȚI UITA ISTORIA PENTRU CĂ ÎȚI UIȚI IDENTITATEA
